audio | video

Doina Badea (n. 6 ianuarie 1940, Craiova - d. 4 martie 1977, Bucureşti), a fost o cântăreaţă de muzică uşoară.

A absolvit Şcoala Populară de Artă din Craiova şi imediat a început colaborarea cu Corul Filarmonicii de Stat «Oltenia» cu care are mai multe turnee şi spectacole. A colaborat cu teatre muzicale şi de revistă din ţară. Debutează în 1960 la Deva pe scena teatrului din localitate şi se distinge prin vocea ei aparte, gravă, puternică şi cu un ambitus puternic.


Apariţii
1963-este angajată la Teatrul Constantin Tănase din Bucureşti. Are foarte multe apariţii la radio şi TV Inregistrează pentru Electrecord Participă în turnee peste hotare, apariţia la «Olympia» din Paris a fost unul din succesele de notorietate. Susţine recitaluri la Festivalul internaţional «Cerbul de Aur» din 1968 şi 1971.


Muzicologi, prieteni, colaboratori ai interpretei
Muzicologul George Sbârcea Avea, într-adevăr, un fel al ei propriu de a interpreta orice melodie, o rezonanţă particulară a tonurilor. Nu semăna cu nimenea şi nimeni nu va putea să o imite, fiindcă Doina Badea este o apariţie singulară, căreia până şi cei indiferenţi îi recunosc unicitatea sa de nerepetat. Poate că şi cei mai puţin cunoscători de muzică uşoară româneasco mai veche au auzit măcar o dată în viaţa cântecele "Cânta un matelot…", compus de Vasile Veselovschi, pe versurile lui Ion Minulescu, şi "Ploaia şi noi", de Vasile Vasilache Jr pe un text al Flaviei Buref. Sunt doar două dintre marile succese ale cântăreţei, dacă nu ar fi avut interpretarea specială a Doinei Badea, acestea n-ar fi avut acelaşi impact."Cum ştia ea să furişeze în orice melodie ce i se încredinţa de compozitori o strună de melancolie multiplicată! Şi ce interiorizare elegiacă dobândeau cântecele pe care le interpreta, făcând din ele succese răspândite în ţara întreagă!

Sida Spătaru, soţia regretatului Dan Spătaru, care a avut ocazia să o cunoască personal pe Doina Badea spune despre aceasta că: Am cunoscut-o la Restaurantul Măgura din Eforie. Băiatul ei era născut în aceeaşi lună cu Dana, fetiţa noastră. Eu am cunoscut-o acolo la mare, mergeam seara, dupa spectacolele unde cantau ea si Dan. Asa am cunoscut-o pe Doina Badea, pe soţul şi pe copilul ei. Era o femeie simpatică. De multe ori pe scenă avea o apariţie sobră, rece, dar în viaţa de zi cu zi era foarte draguţă şi pot să spun că era chiar o haioasă. În viaţa de toate zilele avea o căldură omenească nemaipomenită. Aşa am cunoscut-o. Ţin minte că era la o cură de slăbit şi trebuia să mănânce pui. Şi îi ziceam: «Ce cură de slăbire e asta, când tu mănânci pui prăjit?»... Era o gurmandă, cred că nu se putea abţine de la mâncare, deşi totdeauna avea grijă de silueta ei. Aşa cum erau standardele pe atunci. Şi se îmbrăca după cum erau regulile în privinţa apariţiilor pe scenă şi la televizor.

Octavian Ursulescu spune despre marea artistă că: Este ca şi cum ea s-ar întoarce din mormânt şi eu aş avea şansa de a prezenta această cântăreaţă absolut remarcabilă care a marcat muzica uşoară româneasca înainte ca eu să încep activitatea aceasta de prezentator. Probabil că, ăn primul rând, eu aş fi foarte emoţionat şi aş fi în aceeaşi postura ca şi spectatorii, nici eu n-aş cunoaşte-o foarte bine şi nici ei. Dar, oricum, un prezentator trebuie să se documenteze când iese la microfon, trebuie să fie «betonat» din punct de vedere al informaţiei şi să-l pună în valoare pe interpret. M-aş referi în primul rând la vocea ei excepţionala, la un profesionalism remarcabil, aşa cum mi-a fost relatat de alţii. Din ceea ce am mai auzit, ce am mai citit despre ea, era o interpretă foarte serioasă, minuţioasăa în pregătirea fiecărei melodii, avea o seriozitate ardelenească, a şcolii aceleia de la Deva, unde fusese o solistă oarecare de teatru de revistă de provincie până a devenit o mare cântăreaţă. Eu aş spune că ea se afla pe o culme a carierei până a intervenit nenorocirea ei. Ar mai fi făcut foarte multe, nu era la apusul carierei, dimpotrivă, era chiar pe vârful urcuşului. Oricum, în ’77, Festivalul de la Mamaia fusese întrerupt abuziv de conducere, iar ea, care era o cântăreaţă de festival, ar fi avut de suferit. Doina Badea nu era ceea ce s-ar putea numi o cântăreaţă de turneu, de show, pentru că vocea ei era, fatalmente, mai mult pentru esteti, pentru oameni care apreciază vocea, dar ea nu putea capta foarte mult publicul. Avea un anumit gen şi piesele cam de aceeaşi factură, mai serioasă, în schimb era cântăreaţă de concurs. Orice piesă de concurs încredinţată ei, cum erau piesele acelea ample, festivaliere, cultivate şi la San Remo, ea o conducea către premii

Premii
Obţine premiul la Festivalul Naţional Mamaia 1963 pentru interpretarea melodiei «Spre soare zburăm» de George Grigoriu şi un an mai târziu la acelaşi festival este premiată pentru interpretarea pieselor «Tu» de Vasile Veselovschi şi «Nimeni» de Henri Mălineanu.

Dispare tragic la cutremurul din 4 martie 1977.(vezi Cutremurul din 1977)

sursa: www.wikipedia.com